AMENAJAREA UNEI VOLIERE

album:
059-AMENAJAREA UNEI VOLIERE
Descriere album: Cum sa amenajezi o voliera

Amplasarea. Se va alege un sol uscat, iar voliera va fi orientata cu fata spre S/S-E sau S/S-V, tinand cont de vantul dominant.

Constructia. Pentru 6 perechi: 3,50 x 2 ampreta la sol. Se va turna o placa de beton armat cu o grosime de 10 cm. Se poate construi din pereti inchisi cu fata din plasa sau perete inchis spre partea expusa vantului si restul din plasa. Trebuie aleasa o plasa cu ochiuri de dimensiuni mici, pentru a impiedica patrunderea rozatoarelor. Tot din acest motiv plasa trebuie prinsa in fundatie pentru a se asigura etanseitatea. Acoperisul trebuie sa aigure pastrarea uscata a interiorului. Voliera trebuie prevazuta cu o usa de acces pentru crescator, iar pentru cresterea in semi-libertate a pasarilor este necesar sa prevedeti o fereastra de zbor (50 x 30 cm.), situata in partea de sus a volierei si prevazuta cu o trapa de aterizare.

Porumbaria trebuie sa aiba pardoseala din beton peste care se va aseza gratare metalice sau din lemn, iar acoperisul din carton gudronat, tigla sau tabla. Compartimentele se despart prin pereti de scanduri, sau plasa de sarma. Iesirea se face prin fereastra de zbor, asezata pe partea insorita si prevazuta cu o scandura de zbor, cu o usa automata si cu o cusca de prindere, care poate fi asa de mare, incat sa serveasca drept voliera pentru baia de soare a porumbeilor in timpul cand acestia nu sunt liberi.

In cazul porumbeilor de agrement, interiorul porumbarelor se imparte in doua parti: un compartiment pentru porumbeii de prasila si altul pentru tineret. In cazul porumbeilor de zbor, porumbarul este compartimentat in 3 incaperi si anume, pe langa cele doua incaperi sus-mentionate, una este rezervata stolului de zbor. Alaturi de porumbarie si despartit de ea se instaleaza un volier special pentru porumbeii bolnavi.

In porumbare se construiesc locuri de odihna pentru porumbei sub forma de scanduri de dormit si bete de odihna, iar in compartimentul porumbeilor de prasila si boxe de imperechere si de clocit. Boxele de imperechere reprezinta ladite lungi de un metru, largi si inalte de 60x60 cm, la mijloc si in fata pereti din panza de sarma. Peretele din mijloc e demontabil, iar cel din fata are usite tot din panza de sarma.

Boxele de clocit au forma unor cutii, construite din plasa de sarma, sipci de lemn si pardosite cu scanduri. Marimea lor variaza in functie de marimea raselor de porumbei care le vor ocupa, intre 70x40x50cm si 120x80x60cm. In fiecare boxa de clocit se construiesc doua cuiburi pentru fiecare pereche de porumbei de prasila, in scopul asigurarii unei clocirii si cresteri consecutive a puilor. Boxele astfel construite in compartimentul porumbeilor de prasila sunt asezate una linga alta, suprapuse si ridicate deasupra pardoselei cu 20cm

Rasele de zbor se cresc in libertate, iar cele de carne si de ornament in voliere instalate in fata porumbarului sau a boxelor de clocit, facute din plasa de sarma prinsa de un cadru metalic sau din sipci de lemn, inchise din toate partile, avand o capacitate de aer suficienta numarului de porumbei care vor fi crescuti in ele. Pentru fiecare porumbel se socoteste un metru cub de aer. Voliera are o uşa prin care intra ingrijitorul. In interiorul ei se gasesc : alimentatorul, adapatoarea, bazinul de facut baie, ladita cu nisip si substante minerale, precum si scandurile sau sipcile pe care se aseaza porumbeii din zbor.

Pentru rasele mai delicate se intrebuinteaza metoda boxelor izolate, complet inchise, numai cu o mica usa de intrare pentru porumbei si cu partea de sus demontabila, pentru a putea fi introduse cuibarele si pentru curatarea si dezinfectarea boxei.


Amenajari interioare.
Fiecare cuplu, celibatar sau tineret isi va alege un loc de stat, dar va trai in voliera alaturi de semenii sai. Se vor construi boxe de clocit, de imperechere si stinghii de odihna. Mai este necesar ca voliera sa fie dotata cu adapatoare, hranitoare, distribuitor de minerale si o baita pentru porumbei in care acestia sa-si spele penajul.

Adapatori.
Recipientele de apa (adapatorile) trebuie sa fie astfel construite, incat porumbeii sa aiba mereu la dispozitie apa curata si proaspata. Vasele deschise nu sunt recomandate, pentru ca porumbeii murdaresc repede apa. S-au dovedit eficiente recipientele din plastic sau sticla, dar nu este de lepadat nici “stramosul” lor din tabla de cupru, pentru ca pe peretii acestora nu se dezvolta algele. Daca recipientul se curata corespunzator algele numai reprezinta o problema.

Adapatorile sunt formate dintr-o parte superioara, care are rolul de rezervor avand o capacitate de 2,5-5 l. si o parte inferioara prevazuta cu deschizaturi prin care porumbeii isi introduc capul pentru a bea. Pentru a se evita murdarirea apei prin patrunderea prafului, adapatorile pot fi prevazute in partea inferioara cu clape care vor acoperi deschizaturile. Porumbeii invata foarte repede sa deschida aceste clape cu ciocul cand le este sete. La umplere, partea de sus este intoarsa invers si umpluta cu apa, apoi se monteaza partea inferioara si adapatoarea este intoarsa din nou in pozitia obisnuita. Apa curge din partea superioara in cea de jos pana la nivelul deschizaturilor.

Se impune ca recipientul pentru apa sa fie asezat ceva mai sus fata de podea pentru ca in apa sa nu patrunda murdaria care poate fi pe jos. Pentru pui se recomanda folosirea de vase deschise pentru ca acestia sa le gaseasca mai usor si sa invete sa bea singuri apa. Dupa 2-3 zile se pot folosi adapatorile, insa puii trebuie tinuti sub observatie pentru a vedea daca le folosesc.

La fiecare umplere se impune o curatare temeinica a adapatoarelor deoarece bolile infectioase se transmit cu usurinta prin apa de baut.

Hranitori.
Hranirea porumbeilor se poate face utilizand mai multe metode. In crescatoriile mici si rudimentare, hrana se imprastie pe jos in fata hulubariei. Cand hranirea se face la ore fixe, pasarile invata repede “ora mesei” si se intorc intotdeauna la timp in apropierea adapostului. Acest mod de hranire nu este recomandat deoarece hrana poate intra in contact cu excrementele, ceea ce poate duce la transmiterea bolilor infectioase. Se recomanda ca hrana sa fie distribuita prin intermediul unor vase speciale numite hranitori si care pot fi clasice sau automate.

a. Hranitori clasice.
Hranitoarele clasice sunt vase plate, lungi de 40-100 cm (in functie de nr. porumbeilor) si cu pereti inalti de 3-4 cm peste care se amenajeaza un grilaj de protectie din sarma care are rolul de a impidica porumbeii sa intre peste locul unde este asezata hrana. Distanta intre barele grilajului va fi de 4 cm astfel incat pasarea sa poata introduce capul printre ele pentru a ciuguli, fara a putea murdari hrana cu picioarele. Alte modele pot fi prevazute in partea superiora co o bara rotativa care impiedica porumbeii sa aterizeze pe ea.


b. Automate.
Hranitoarele automate sunt folosite in cazul cand crescatorul ar putea lipsi cateva zile, iar in acest timp pasarile sa nu fie afectate de lipsa hranei. Unele sunt construite astfel incat le ofera porumbeilor hrana in mod constant si fara restrictii, iar altele au un motor care se activeza la anumite ore si umplu vasul de hrana cu o cantitate prestabilita de hrana.

Automatele pot fi rotunde sau dreptunghiulare, din care hrana curge de sus, dintr-un rezervor conic, in doua directii.Aceste automate sunt realizate din lemn sau placaj si au o lungime de 40-60 cm, o latime de 35 cm si o inaltime de 50 cm. Capacitatea lor este de 10-12 kg de hrana. Este importanta pastrarea dimensiunilor standard deoarece acestea sunt cele mai potrivite pentru scurgerea libera a hranei si pentru evitarea imprastierii ei de catre porumbei. Acest automat va avea un capac ale carui margini vor acoperi si jgheaburile de hrana ,pentru a se evita murdarirea hranei. Suprafata capacului va fi deci mai mare decat baza automatului. Avand in vedere faptul ca porumbeii se vor aseza pe capac, nu se va pierde nimic din suprafata totala a hulubariei. In functie de programul crescatorului, automatul poate fi umplut cu hrana pentru una sau mai multe zile.

Pe langa cele dreptungiulare mai exista si cele rotunde din metal sau plastic, dotate cu o instalatie care distribuie hrana la intervale de timp prestabilite.
In cazul punerii la dipozitie a unei cantitati nelimitate de hrana, exista pericolul ingrasarii peste masura a porumbeilor. Acest pericol este mai mic in perioadele de reproducere si la rasele care zboara mult. Ingrasarea poate fi evitata prin utilizarea hranei cu un continut mic de substante nutritive.

Baite.
Baitele sunt sub forma unor tavite, nu foarte adanci (h=cca10 cm) in care periodic porumbeii obisnuiesc sa se spele. Apa de baie trebuie sa fie curata si in ea se dizolva sare (1-2 linguri la 10 l.) pentru prevenirea parazitilor externi. Porumbeii sunt mari amatori de scaldat si periodic baitele trebuiesc introduse in voliera intotdeauna curatate si cu apa pregatita ca mai sus, deoarece porumbeii obisnuiesc sa bea din apa in care se scalda. Dupa ce o folosesc este bine sa fie retrasa si curatata. Baitele sunt obligatorii in cazul cand pasarile nu sunt libere iar voliera este acoperita, nepermitand intrarea picaturilor de ploaie.

Gratar pentru podea.
Gratarele pentru podea pot fi metalice (din sarma) sau din lemn. Ele se folosesc pentru a tine la distanta de penele pasarilor excrementele, reducand astfel pericolul bolilor infectioase. Se monteaza pe podeaua hulubariei la o inaltime de 10 cm. Excrementele cad prin spatiile libere si vor fi indepartate periodic. Curatarea nu se face zilnic, grilajul ajutand la igiena crescatoriei si mentinerea sanatatii pasarilor. Porumbeii se obisnuiesc repede cu grilajul. Rama grilajului trebuie sa fie suficient de solida.



Cuibarele.
Cuiburile obisnuite sunt niste farfurii cu diametrul de 22 cm. Pentru rasele mari, trebuie sa fie de dimensiuni corespunzatoare. Acestea se vor aseza in celulele de cuibarit si vor fi ocupate de porumbei. Pasarile stau pe rand pe cuib si il captusesc cu ramuri, pene, etc. Cuiburile sunt astfel concepute incat sa nu se rastoarne chiar si atunci cand pasarea sta pe o latura cu toata greutatea corporala. Ele pot fi realizate din lemn, plastic sau lut. Exista si captuseli speciale pentru cuib, realizate din carton, care se arunca odata cu excrementele. Mai exista si cuibare de unica folosinta, realizate din carton, deosebit de igienice si economice.


Stinghii de odihna.
Cele mai utilizate sunt cele sub forma de acoperis, construite din doua scandurele de 25 cm imbinate in unghi drept peste care se fixeaza orizontal una de 12 cm si lata de 3-5 cm pe care va sta pasarea. Ele se pot fixa in numar mare pe unul din peretii hulubariei. Excrementele cad pe cele doua scanduri inclinate si aluneca pe podea, porumbeii neintrand in contact cu ele si astfel se pastreaza curati. Trebuiesc pastrate spatii sufficient de mari intre ele pentru a se evita harjonirea pasarilor vecine.




Rafturi inclinate.
Tot pentru asezare sunt folosite si rafturile inclinate, care constau in scanduri fixate vertical in perete la distanta de 20 cm intre care se vor aseza rafturile late de 3,5 cm si dotate in partea din spate cu o parte inclinata pe care aluneca excrementele. Dupa o perioada, porumbeii se vor invata sa se aseze pe rafturi si apoi sa se intoarca cu fata in afara.

Celula de cuibarit este cel mai important spatiu pentru perechile reproducatoare. Numai perechea “locatara” poate sta in interiorul ei, intrusii fiind alungati imediat atat de femela cat si de mascul. In urma acestor lupte pasarile se pot rani (in special la nivelul capului) dar se intampla destul de rar caci intrusul dispare destul de repede la aparitia “proprietarului”. Celula de cuibarit trebuie sa fie destul de mare pentru a permite ca amandoua pasarile sa stea comod in interior. Pentru ca inainte ca prima serie de pui sa paraseasca cuibul, perechea va depune alte oua, este necesar ca marimea celulei sa permita amplasarea a doua cuiburi. Acestea pot sta alaturi, intre ele fiind un perete despartitor sau pot fi amplasate suprapuse.

Cand nu este disponibil un al doilea cuibar, femela va depune urmatoarea serie de oua alaturi de pui, lucru nerecomandat intrucat acestea se vor murdari de excremente sau pot fi chiar sparte.
Pentru porumbeii de marime medie se pot folosi celule de dimensiunea 60 x 30 x 30cm. Ele vor fi amplasate pe perete astfel incat sa-l acopere in intregime. Dimensiunile pot fi usor modificate, tinand seama de dimensiunile peretelui, astfel incat sa putem acoperi peretele in intregime. Mai intai se fixeaza placi verticale de placaj late de 30 cm, care sa ajunga de la podea pana la tavan. Pe aceste placi se vor aplica suporturile celulelor de cuibarit. Pentru ca porumbeii tineri, care ocupa in general randul de jos de celule, au tendinta sa-si extinda dominatia asupra intregii podele, se recomanda ca randul de jos sa nu fie amenajat cu boxe. Acest spatiu poate fi inchis, pentru a se tine acolo diverse exemplare la nevoie sau poate fi complet liber. Deci primul rand va incepe de la inaltimea de 30 cm. fata de podea. Partea frontala a celulelor de cuibarit poate fi amenajata in diverse modalitati. Cele mai simple sunt grilajele din sarma acoperita cu material plastic, cu intrari care se pot inchide. Este important ca porumbeii sa poata intra cu usurinta in celule, iar acestea sa poata fi curate temeinic si repede. Celulele ramase neocupate se vor inchide, altfel ele vor fi folosite ca resedinta secundara de unii masculi care apoi vor impiedica instalarea unei alte perechi. Imperecherea se va face inchizand pasarile selectate (un mascul si o femela) impreuna in celula, asigurandu-le necesarul de hrana si apa.

Trape.
Trapele sunt niste intrari foarte simple. Scandura pentru aterizare nu ajunge pana in interiorul adapostului. Deschizatura va fi impartita in mai multe segmente cu latimea de 11 cm, separate de stinghii de lemn sau bare metalice. Acestea insa nu sunt perfect verticale, ci inclinate in partea de sus spre interiorul adapostului (aprox. 5 cm.), fixandu-se de scandura pentru aterizare in partea inferioara. Deseori, pe muchia scandurii de aterizare se fixeaza o bara rotativa, care se invarte usor spre interior la contactul cu picioarele pasarii. Porumbelul care incearca sa iasa prin deschizatura se va prinde cu picioarele de aceasta bara, in incercarea de a castiga stabilitate pentru a se lansa. In acest moment bara se va roti spre interior, deplasand astfel si centrul de greutate al pasarii, aceasta dezechilibrandu-se va reveni in interior. Porumbeii vor invata rapid ca iesirea din adapost nu este posibila si vor renunta sa mai incerce. Cand se doreste eliberarea pasarilor din adapost, intregul ansamblu se lasa in jos si se deschide.
Exista si posibilitatea ca ansamblul sa fie fix si sa se amenajeze o clapa suplimentara care sa permita iesirea.

Dimensiunea de 11 cm a segmentelor este data pentru porumbeii de talie mijlocie, in cazul raselor de talie mare sau mica aceasta trebuie marita sau micsorata corespunzator in conformitate cu marimea pasarilor.


Intrari pendulante.
Daca la intrare se fixeaza un sir de pendule porumbelul poate intra si iesi in voie. Aceste pendule sunt lungi de 30 cm si distanta dintre ele este de 4 cm. Ele se aranjeaza pe o axa de sarma montata deasupra intrarii pasarilor. Daca pendulele se pot misca liber, porumbeii pot intra sau iesi in voie. Cand un porumbel doreste sa intre va introduce capul printre pendule si acestea vor pendula in jurul axului permitand trecerea. Prin fixarea unei bare subtiri in fata sau spatele pendulelor se poate limita iesirea sau intrarea porumbeilor dupa dorinta crescatorului.